cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie. substantiv feminincobaĭe
GOBÁIE, gobăi, s. f. (Regional) Pasăre de curte; orătanie. Jur împrejur avea pomăt, grădină, ogradă încăpătoare, în care se lăfoiau o sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97. substantiv feminingobaie
gobaie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gobaie | gobaia |
plural | gobăi | gobăile | |
genitiv-dativ | singular | gobăi | gobăii |
plural | gobăi | gobăilor |