gnosticism definitie

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme]. substantiv neutrugnosticism

gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme) substantiv neutrugnosticism

*gnosticízm n. (d. gnostic). Sistema filosofilor [!] gnosticĭ: gnosticizmu se apropie de platonizm și de manicheizm tot odată. substantiv neutrugnosticizm

gnosticísm s. n. substantiv neutrugnosticism

gnosticism n. erezia gnosticilor. substantiv neutrugnosticism

GNOSTICÍSM s. n. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme. substantiv neutrugnosticism

GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care îm­bină teologia creștină cu filozofia idealistă greacă și care susține că toți oamenii au apărut ca o emanație a divinității. substantiv neutrugnosticism