gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. Tc. cicili „drăguț, bun”, cf. gigea (Șeineanu, II, 188). adjectivgingirliu
gingirlíŭ, -íe adj. (din maĭ vechĭu zingirliŭ și zengherliŭ, turc. zinğirli, cu lanț, d. zinğir, pers. zenğir, lanț. V. singir). Galben gingirliŭ (pînă pe la 1860), galben turcesc în valoare de doĭ leĭ, numit așa după „lanțu” saŭ cununa de arabescurĭ pe care o avea desemnată pe amîndoŭă fețele. Cafea gingirlie, cafea bine feartă [!] cu caĭmacu redus numaĭ la o spumă „ca un lanț” în prejuru [!] suprafețeĭ. V. direclie. adjectivgingirliŭ
gingirliu (giungiurliu) a. 1. nostim: un june giungiurliu; 2. se zice de o cafea turcească cu caimac: o cafea gingirlie. [Turc. DJÜDJÜLI]. adjectivgingirliu
GINGIRLÍU, -ÍE, gingirlii, adj. (Munt., despre cafeaua turcească) Cu caimac. Și de la mine o cafea gingirlie... lui Efendi. DELAVRANCEA, V. V. 67. adjectivgingirliu
gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi substantiv feminingingirlie
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”. substantiv feminingingirlie
gingirlie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gingirlie | gingirlia |
plural | gingirlii | gingirliile | |
genitiv-dativ | singular | gingirlii | gingirliei |
plural | gingirlii | gingirliilor |