ghiuden definitie

ghiudén (ghiudénuri), s. n. – Cîrnat uscat, din carne de vită. – Var. ghiudem. Tc. ǵöden (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 726). – Der. ghiudemărie, s. f. (fabrică de ghiudenuri). substantiv neutrughiuden

ghĭudén n., pl. e și urĭ (turc. göden). Munt. Cîrnaț din carne de vacă, aromatizat, turtit și uscat. – În Mold. ghidúm și trandafir. substantiv neutrughĭuden

!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri substantiv neutrughiuden

ghiuden n. cărnat uscat: ghiuden de Botoșani. [Turc. GÖDEN]. substantiv neutrughiuden

GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden. substantiv neutrughiuden

GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cîrnat uscat și presat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. Atîrnau... vreo două hălci de pastramă încrețită de sare, cinci-șase cîrnați turtiți și tari ca ghiudenul. CAMIL PETRESCU, O. II 518. Au făcut pe verdele nesigur al mușamalei un arhipelag nelămu­rit, amestecat cu pielițe de ghiuden, frimituri de pîine rece. BASSARABESCU, V. 31. Să-i cumpere icre, licurini și ghiu­denuri. FILIMON, la TDRG. substantiv neutrughiuden