ghemerlíe f. (turc. kemerli, boltit, d. kemer, cămară, boltă. V. cămară). Munt. vest. Odaĭe saŭ casă prea mică. – Și ghimerlie (CL. 1919, 3, 213). V. demerlie. substantiv femininghemerlie
GHIMERLÍE s. f. v. ghimirlie. substantiv femininghimerlie
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. substantiv femininghimirlie
GHIMERLÍE s. f. v. ghimirlie. substantiv femininghimerlie
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Ferăstrău cu pînza foarte îngustă, folosit de dogari, dulgheri etc. 2. (Regional) Casă mică și sărăcăcioasă; cocioabă. Pe urmă veni zorul, și-ncepu goana după o odaie, după o ghimirlie, după o magazie. PAS, z. III 63. – Variantă: ghimerlíe (POPESCU, B II 28) s. f. substantiv femininghimirlie
ghimerlie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ghimerlie | ghimerlia |
plural | ghimerlii | ghimerliile | |
genitiv-dativ | singular | ghimerlii | ghimerliei |
plural | ghimerlii | ghimerliilor |