www.ReduPedia.ro
Definitie gheață - ce inseamna gheață - Dex Online

gheață definitie

ghétă f., pl. e (it. ghetta, fr. guêtre, gambieră, genuncher, pulpar, tuzluc, d. francicu wrist, germ. rist, încheĭetura picĭoruluĭ). Mold. Sec. 19. Tuzluc, pulpar (împletit orĭ cu nasturĭ). Munt. (gheată, dar și ghetă. De ex. în Prah. Dîmb. ș. a.). Botină, încălțăminte care cuprinde picĭoru pînă deasupra glezneĭ: ghete cu gumă, cu nasturĭ, cu găitane (șnururĭ). substantiv feminin ghetă

ghete f. pl. încălțăminte scurtă din piele mai fină, ce se strânge cu gumilastic sau se încheie cu nasturi ori șireturi. [It. GHETTE, ghetre, termen venit pe calea comercială]. substantiv feminin ghete

gheáță f., pl. (vechĭ) ghețĭ (lat. glacia și glacies, it. ghiaccia și ghiaccio, fr. glace). Apă solidificată de frig. Patinaj: mergem la gheață. Fig. Răceală, indiferență: o gheață era între eĭ. A rupe gheața, a relua prietenia. De gheață, 1) indiferent, rece, 2) uĭmit, împetrit [!]: a rămînea de gheață. Banĭ gheață, banĭ gata, numerarĭ. O plantă erbacee originară din sudu Africiĭ cu frunze cărnoase undulate [!] și acoperite de papile albe transparente de aspectu unor bobițe de gheață (mesembryánthemum crystállinum). Pl. n. Ghețurĭ, gheața unuĭ rîŭ, munte, pol: topirea ghețurilor. substantiv feminin gheață

gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri substantiv feminin gheață

gheátă, V. ghetă. substantiv feminin gheată

gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte substantiv feminin gheată

GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). substantiv feminin gheață

GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f. 1. Apă înghețată. Casa cea de aramă, înfocată așa de strașnic de cu sară, era acuma toată numai un sloi de gheață. CREANGĂ, P. 255. Bulgăraș de gheață rece, Vin’ mîndro, de mă petrece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 297. ◊ Expr. A se da pe gheață = a aluneca, a patina pe suprafața apei înghețate. (Eliptic) Toată ziu­lica bate prundurile după scăldat... Iarna, pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 13. A (se) sparge (sau a (se) rupe) gheața = a dispărea sau a face să dispară constrîngerea, jena (între mai multe persoane). Astfel s-a rupt gheața și cele două prime subiecte s-au făcut iar prietene bune. CARAGIALE, O. III 9. Bani gheață v. b a n. ♦ (Regional) Grindină, piatră. A bătut gheața. 2. (La pl.) Întinderi mari de gheață. Ghețuri polare. 3. Fig. Răceală, indiferență. ◊ Loc. adj. De gheață = rece, nesimțitor, împietrit. Alături, Iordan se uita cu ochi de gheață neagră spre cerul nemilostiv. SADOVEANU, M. C. 12. Împăratul se luase de gînduri... pentru inima lor de gheață, de care nu se putea lipi nici un june. ISPIRESCU, L. 232. ♦ Fiori reci (de frică). Eram cu gheața-n spate de frică pîn-am ajuns la Borca, unde ne-a fost și masul. CREANGĂ, A. 29. substantiv feminin gheață

gheátă (ghéte), s. f.1. (Mold., înv.) Jambieră. – 2. Cizmă, bocanc. – Var. (Mold.) ghetă, gheată. It. ghetta, din fr. guêtre (sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577; DAR). Este dublet de la ghetră, s. f. (jambieră), din fr. guêtre. – Din rom. provine bg. g’ata (Capidan, Raporturile, 222). substantiv feminin gheată

GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. substantiv feminin gheată

GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte de piele care acoperă piciorul pînă deasupra gleznei. Ajuns la ușă, băgă de seamă că a uitat să-și curețe ghetele. GALAN, Z. R. 80. Cu ghetele într-o mînă, am străbătut cu îndrăzneală cinci ori șase pași; apa mi s-a suit la coapse. SADOVEANU, N. F. 59. Pe vara care-a trecut, trei perechi de ghete-am rupt. ȘEZ. IV 140. substantiv feminin gheată

spărgătór de gheáță s. n. + prep. + s. f. substantiv feminin spărgătordegheață

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului gheață

gheață   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheață gheața
plural ghețuri ghețurile
genitiv-dativ singular gheți gheții
plural ghețuri ghețurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z