GESTICULÁ vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mâinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari]. verbgesticula
GESTICULÁ vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari) verbgesticula
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză verbgesticula
gesticulà v. a face prea multe gesturi. verbgesticulà
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. verbgesticula
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221. verbgesticula
*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț. verbgesticulez
gesticula verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gesticula | gesticulare | gesticulat | gesticulând | singular | plural | ||
gesticulând | gesticulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gesticulez | (să)gesticulez | gesticulam | gesticulai | gesticulasem | |
a II-a (tu) | gesticulezi | (să)gesticulezi | gesticulai | gesticulași | gesticulaseși | ||
a III-a (el, ea) | gesticulează | (să)gesticulai | gesticula | gesticulă | gesticulase | ||
plural | I (noi) | gesticulăm | (să)gesticulăm | gesticulam | gesticularăm | gesticulaserăm | |
a II-a (voi) | gesticulați | (să)gesticulați | gesticulați | gesticularăți | gesticulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gesticulează | (să)gesticuleze | gesticulau | gesticulară | gesticulaseră |