GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. substantiv feminingeocarpie
GEOCARPÍE s. f. fenomen la unele plante, care, după fecundație, își înfundă floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. (< fr. géocarpie) substantiv feminingeocarpie
geocarpíe (ge-o-) s. f., art. geocarpía, g.-d. geocarpíi, art. geocarpíei substantiv feminingeocarpie
geocarpie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | geocarpie | geocarpia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | geocarpii | geocarpiei |
plural | — | — |