genealogie definitie

GENEALOGÍE s.f. Tablou care reprezintă filiația unei familii; înșiruire sistematică a strămoșilor, a înaintașilor care formează filiația unei familii. ♦ Disciplină care studiază filiația familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. généalogie < gr. genealogia < genos – generație, logos – știință]. substantiv feminingenealogie

GENEALOGÍE s. f. 1. ordine cronologică a ascendenței membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiație. 2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiația familiilor domnitoare, nobiliare etc. (< fr. généalogie, lat. genealogia) substantiv feminingenealogie

*genealogíe f. (vgr. genealogía, d. genea, generațiune, și lógos, cuvînt. V. gen). Filiațiune, șiru, (numărarea) strămoșilor cuĭva, spița neamuluĭ. substantiv feminingenealogie

genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile substantiv feminingenealogie

genealogie f. 1. spița neamului, șir de străbuni cari stabilesc o filiațiune; 2. arta de a cunoaște originea și filiațiunea familiilor. substantiv feminingenealogie

GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. substantiv feminingenealogie

GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Înșirare sistematică, în ordine descendentă sau ascendentă, a membrilor unei familii, pentru a stabili originea și gradul lor de înru­dire. De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu întocmirea de genealogii. – Pronunțat: -ne-a-. substantiv feminingenealogie