gemănare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegemănare
- Vezi aici mai multe rimegemănare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuge
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
gemănáre și gĭumînáre f., pl. ărĭ (d. geamăn). Vest. Locu de îmbucare, de ramificare (la un lemn, la un rîŭ). Lemn ca furca. Copită despicată (Biblia 1688). La puțurile cu cumpănă, prăjina de care e legată cĭutura (V. cocîrlă). Țurțur de gheață. Est. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ [!] (în vest lișiță). substantiv feminingemănare
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri substantiv feminingemănare
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. substantiv feminingemănare
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). substantiv feminingemănare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigemănare
| gemănare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | gemănare | gemănarea |
| plural | gemănări | gemănările | |
| genitiv-dativ | singular | gemănări | gemănării |
| plural | gemănări | gemănărilor | |