garafă definitie

garáfă (garáfe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe. substantiv feminin garafă

garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ´a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon. substantiv feminin garafă

garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă. substantiv feminin garafă

CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa. substantiv feminin carafă

GARÁFĂ s. f. v. carafă. substantiv feminin garafă

GARÁFĂ, garafe și gărăfi, s. f. Sticlă cu gîtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi. Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din a garafă. IOSIF, v. 49. Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împre­jurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună ! EMI­NESCU, O. I 46. ♦ Conținutul unei garafe. Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADO­VEANU, P. S. 61. – Variantă: caráfă (CASSIAN, V. 19, PANN, P. V. II 8) s. f. substantiv feminin garafă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului garafă

garafă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gara garafa
plural garafe garafele
genitiv-dativ singular garafe garafei
plural garafe garafelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z