GANGRÉNĂ s.f. v. cangrenă. substantiv feminingangrenă
*gangrénă f., pl. e (vgr. gággraina, d. gráo, graĭno, rod). Distrugerea completă a viețiĭ organice într´o parte moale, care distrugere amenință și restu corpuluĭ: gangrena e frecŭentă în spitalele militare de campanie. Bot. Boală care distruge scoarța și lemnu arborilor. Fig. Corupțiune: gangrena politică. – Fals cangrenă. substantiv feminingangrenă
CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena. substantiv feminincangrenă
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. substantiv feminingangrenă
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. substantiv feminingangrenă
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena. verbgangrena
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena. verbgangrena
CANGRENÁ, pers. 3. cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare. verbcangrena
*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s´a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-. verbgangrenizez
gangrenă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gangrenă | gangrena |
plural | gangrene | gangrenele | |
genitiv-dativ | singular | gangrene | gangrenei |
plural | gangrene | gangrenelor |