galeș definitie

gáleș (gáleșe), s. n. – (Înv.) Varietate de pînză. Germ. gallisch (DAR). Sec. XVIII. adjectivgaleș

gáleș (gáleși), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru”, bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menționate (cf. Lowë 50). – Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist). adjectivgaleș

gàleș a. 1. duios, languros: priviri galeșe; 2. lânced, melancolic: era tot cam galeș ISP. [Cf. bulg. GALEN, galeș]. adjectivgàleș

gáleș, -ă adj. (bg. kaléš, în Mac. galéš, cu ochĭ negrĭ, frumos, poate infl. și de gálen, delicat, moleșit). Fam. Melancolic, duĭos, amoros: privirĭ galeșe. Adv. A te uĭta galeș. V. oacheș. adjectivgaleș

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe adjectivgaleș

GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [Var.: (reg.) gáliș, -ă adj.]. – Din bg. kaleš. adjectivgaleș

GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire, rar despre glas; p. ext. despre persoane) 1. Drăgăstos, cald, duios. Veni zîmbitoare spre Radu, sorbindu-l cu ochii ei mari, înduioșați și galeși. VLAHUȚĂ, O. A. 124. E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sînt ochii, Ca și ochii de vădană. EMINESCU, O. I 109. Zicînd aceste cuvinte, ea mi-a aruncat o căutătură lungă și galeșă, care m-a străpuns. AlECSANDRI, T. 1302. ◊ (Adver­bial) Ai luat-o de mijloc și te uitai la ea așa galeș. CARAGIALE, O. III 34. (Metaforic) Iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei și se uita galeș la dînsul. ISPIRESCU, L. 34. O porumbiță... gunguni galeș în limba ei cea păsărească. ODOBESCU, S. III 199. 2. Melancolic, trist. De la o vreme, Veronica era tot galeșă și visătoare. GALACTION, O. I 318. Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi Și oftezi, dînd pas gîndirii să mai lunece-napoi ? VLAHUȚĂ, O. A. 34. Ridică... drăgă­lașii ei ochi albaștri muiați într-o rouă de lacrimi și, cu glas obidit și galeș, îi răspunse... ODOBESCU, S. I 129. ◊ (Metaforic) Era o zi galeșă de sfîrșit de septembrie. GALACTION, O. I 98. – Variantă: gáliș, -ă (CREANGĂ, P. 116) adj. adjectivgaleș