găoace definitie

GĂOÁCE, găoáce, s. f. 1. Coajă de ou. 2. Coaja tare a unui fruct; cochilie. 3. Gaură, gol, scobitură. 4. Cocon2, gogoașă (3). (din lat. cavum = gaură, la al cărui rezultat normal *gău (cf. zgău) s-a atașat ulterior suf. -oc (Papahagi); găoace este un singular analog, derivat din plural; este dublet al lui ghioc; cf. și gaură) substantiv feminin găoace

găoáce f., pl. găocĭ (cp. cu goagă, cu lat. coclea și cóchlea și cu vgr. kohlias, melc, d. kóglos, kóghe, concă. Tot de aicĭ ghioc, ghiocel. V. concă). Coaja oŭălor, nucilor, alunelor ș. a. – În vest ghioace (NPl. Ceaur, 152). substantiv feminin găoace

găoace (ghioacă) f. 1. coajă de ou, nucă, etc.; 2. pleava bobului de grâu. [Origină necunoscută]. substantiv feminin găoace

GĂOÁCE, găoci, s. f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătățile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe. [Pr.: gă-oa-] – Et. nec. substantiv feminin găoace

găoáce (-e), s. f.1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoașă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notițe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.și gaură. Găoază (var. găoz), s. f. (anus) pare a proveni din același etimon lat., cu suf. - (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s. m. (Arg., homosexual); găușel, s. m. (melc, căsuța melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu - și el. Cf. și găman, găoace. substantiv feminin găoace

găoace, găoace s. f. (er.) vagin. substantiv feminin găoace

găoáce s. f., art. găoácea, g.-d. art. găócii; pl. găóci substantiv feminin găoace

GĂOÁCE, găoci, s. f. 1. Coaja tare a oului. Du-te neică, și te-ntoarce Ca puișoru-n găoace. BIBICESCU, P. P. 38. 2. O jumătate de coajă de nucă, de ghindă sau de alte fructe. Pentru oameni buni este loc, dragă jupîneasă, și într-o găoace de nucă. HOGAȘ, M. N. 78. Trecusem Oltul dincoace, C-o luntre cît o găoace. TEODORESCU, P. P. 121. substantiv feminin găoace

a-i zbârnâi găoacea expr. (er.d. femei) a se excita. substantiv feminin aizbârnâigăoacea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului găoace

găoace   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găoace găoacea
plural oci ocile
genitiv-dativ singular oci ocii
plural oci ocilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z