fărmăca definitie
- Vezi aici mai multe rimefărmăca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufăr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăca
1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie [!], vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin [!] farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1. temporarfarmec
2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare [!]. – Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin [!] farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc. verb tranzitivfarmec
fărmăcá, V. farmec 2. verb tranzitivfărmăca
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. verb tranzitivfărmăca
FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec. verb tranzitivfermeca
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. verb tranzitivfărmăca
FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cintec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă in pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. -Variantă: fărmăcá (CREANGĂ, P. 164) vb. I. verb tranzitivfermeca
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluifărmăca
| fărmăca | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)fărmăca | fărmăcare | fărmăcat | fărmăcând | singular | plural | ||
| fărmăcând | fărmăcați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | farmăc | (să)farmăc | fărmăcam | fărmăcai | fărmăcasem | |
| a II-a (tu) | farmeci | (să)farmeci | fărmăcai | fărmăcași | fărmăcaseși | ||
| a III-a (el, ea) | farmăcă | (să)fărmăcai | fărmăca | fărmăcă | fărmăcase | ||
| plural | I (noi) | fărmăcăm | (să)fărmăcăm | fărmăcam | fărmăcarăm | fărmăcaserăm | |
| a II-a (voi) | fărmăcați | (să)fărmăcați | fărmăcați | fărmăcarăți | fărmăcaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | farmăcă | (să)farmece | fărmăcau | fărmăcară | fărmăcaseră | ||