fălticeneán adj. m., s. m., pl. fălticenéni; adj. f. fălticeneánă, pl. fălticenéne substantiv masculin și femininfălticenean
fălticeneán s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului Fălticeni sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Fălticeniului. 2 adj. Care aparține Fălticeniului sau fălticenenilor, care se referă la Fălticeni sau la fălticeneni; originar din Fălticeni. • pl. -eni, -ene. / nm. pr. Fălticeni (municipiu în județul Suceava, România) + -ean. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv masculin și femininfălticenean
FĂLTICENEÁN, -Ă, fălticeneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Fălticeni. 2. Adj. Care aparține municipiului Fălticeni sau fălticenenilor (1), privitor la Fălticeni ori la fălticeneni. – Fălticeni (n. pr.) + suf. -ean. substantiv masculin și femininfălticenean
fălticenean | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fălticenean | fălticeneanul | fălticeneană | fălticeneana |
plural | fălticeneni | fălticenenii | fălticenene | fălticenenele | |
genitiv-dativ | singular | fălticenean | fălticeneanului | fălticenene | fălticenenei |
plural | fălticeneni | fălticenenilor | fălticenene | fălticenenelor |