FUZÍBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate topi sau care se topește la o temperatură mai înaltă decât cea normală. [Cf. fr. fusible, it. fusibile]. adjectivfuzibil
FUZIBÍL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible) adjectivfuzibil
fuzíbil, -ă adj. (fr. fusible, d. lat. fusus, topit). Care se poate topi: staniu e cel maĭ fuzibil metal uzual. – Maĭ corect ar fi fost fundibil, d. lat. fúndere, a topi. adjectivfuzibil
fuzíbil1 adj. m., pl. fuzíbili; f. fuzíbilă, pl. fuzíbile adjectivfuzibil
fuzíbil2 s. m., pl. fuzíbili adjectivfuzibil
FUZÍBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible. adjectivfuzibil
FUZÍBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj. (Mai ales despre metale) Care poate fi topit, care se topește la o temperatură mai înaltă decît temperatura normală. Aliaj fuzibil. Sîrme fuzibile. adjectivfuzibil
fuzibil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fuzibil | fuzibilul | fuzibilă | fuzibila |
plural | fuzibili | fuzibilii | fuzibile | fuzibilele | |
genitiv-dativ | singular | fuzibil | fuzibilului | fuzibile | fuzibilei |
plural | fuzibili | fuzibililor | fuzibile | fuzibilelor |