fúruĭ, V. sforăĭ. temporarfuruĭ
sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a -í v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. — Și fúruĭ (Olt. Serbia). temporarsforăĭ