FURGONÉTĂ s.f. Automobil (închis) de transport, care are o platformă (acoperită) cu o ușă oblon în spate; autofurgonetă. [< fr. fourgonnette]. substantiv femininfurgonetă
furgonétă s. f., g.-d. art. furgonétei; pl. furgonéte substantiv femininfurgonetă
FURGONÉTĂ, furgonete, s. f. Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele. – Din fr. fourgonnette. substantiv femininfurgonetă
furgonetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | furgonetă | furgoneta |
plural | furgonete | furgonetele | |
genitiv-dativ | singular | furgonete | furgonetei |
plural | furgonete | furgonetelor |