FURAJÓR s.n. (Mil.) Soldat de cavalerie care se ocupa cu aprovizionările cu furaj ale unității. [< fr. fourrageur]. substantiv masculinfurajor
*furajór m. (fr. fourrageur, d. fourrager, a te duce după furaj, d. fourrage, furaj). Arm. Soldat trimes [!] după furaj. Cavalerist care luptă în ordine împrăștiată: a șarja în furajorĭ. substantiv masculinfurajor
furajór (înv.) s. m., pl. furajóri substantiv masculinfurajor
furajor m. cel ce poartă grijă de furajul unei armate. substantiv masculinfurajor
FURAJÓR, furajori, s. m. (Înv.) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionarea unității cu furaje. – Din fr. fourrageur. substantiv masculinfurajor
furajor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | furajor | furajorul |
plural | furajori | furajorii | |
genitiv-dativ | singular | furajor | furajorului |
plural | furajori | furajorilor |