fultueală f. umplutură de pușcă: toată biblioteca a servit de fultueală ienicerilor NEGR. [Cf. ung. FOJTÓ, astupătură de tun]. substantiv femininfultueală
fultueală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fultueală | fultueala |
plural | fultueli | fultuelile | |
genitiv-dativ | singular | fultueli | fultuelii |
plural | fultueli | fultuelilor |