FULMINÁT s.m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = substanță explozivă de forma unei pulberi cenușii cu gust metalic, foarte otrăvitoare. [< fr. fulminate]. substantiv masculinfulminat
FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate) substantiv masculinfulminat
*fulminát n. (d. fulminant). Chim. Sare produsă pin [!] combinațiunea aciduluĭ fulminic cu o bază: fulminatu de mercur servește la fabricarea capselor. substantiv masculinfulminat
fulminát s. m., pl. fulmináți substantiv masculinfulminat
fulminat n. sare produsă prin combinarea acidului fulminic cu o bază. substantiv masculinfulminat
FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonant, foarte toxic, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate. substantiv masculinfulminat
FULMINÁT s. n. (Mai ales în expr.) Fulminat de mercur = exploziv detonant, otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu cu gust metalic și care este folosit în capse și amorse. substantiv masculinfulminat
FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer) verbfulmina
fulminat substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fulminat | fulminatul |
plural | fulminați | fulminații | |
genitiv-dativ | singular | fulminat | fulminatului |
plural | fulminați | fulminaților |