fular definitie

FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard]. substantiv neutrufular

FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard) substantiv neutrufular

fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard. substantiv neutrufular

fulár s. n., pl. fuláre substantiv neutrufular

fular n. basma de mătase (= fr. foulard). substantiv neutrufular

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard. substantiv neutrufular

FULÁR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125. substantiv neutrufular

*fulárd și -ár n. (fr. foulard). Un fel de stofă ușoară de matasă [!] p. batiste, cravate ș. a. Basma cu care te legĭ la gît. V. baĭder. substantiv neutrufulard