fugácĭ, -ce adj., pl. tot așa, ca sugacĭ. Care fuge bine, răpede: caĭ fugacĭ. adjectivfugacĭ
fugáci2 s. m., pl. fugáci adjectivfugaci
FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace. adjectivfugaci
FUGÁCI, -E, fugaci, -e, adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. Cai mai buni și mai fugaci. TEODORESCU, P. P. 177. Voinic nebun pe-un cal fugaci. ȘEZ. IV 11. ♦ (Substantivat) Cal. Ilie Buzărlan, dispărut o clipă, se întorcea călare pe un fugaci scurt și voinic ca și dînsul, ca din pămînt crescut. SADOVEANU, O. I 516. adjectivfugaci
fugaciu a. care fuge iute: copii fugaci ISP. [Lat. FUGACEM]. adjectivfugaciu
fugaci adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fugaci | fugaciul | fugace | fugacea |
plural | fugaci | fugacii | fugace | fugacele | |
genitiv-dativ | singular | fugaci | fugaciului | fugace | fugacei |
plural | fugaci | fugacilor | fugace | fugacelor |