fruntaș definitie

fruntáș, -ă adj. și s. De frunte, principal, notabil: țăran fruntaș, un fruntaș în satu luĭ. Soldat distins (nu încă caporal), însemnat cu un galon de lînă (nefleter). adjectivfruntaș

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe adjectivfruntaș

fruntaș a. de frunte, principal. ║ m. 1. om de frunte; 2. notabil. adjectivfruntaș

FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș. adjectivfruntaș

FRUNTÁȘ¹, fruntași, s. m. (Adesea în forma soldat fruntaș) Denumire a primului grad în armată. adjectivfruntaș

FRUNTÁȘ², -Ă, fruntași, -e, adj. 1. Care e în frunte într-un domeniu de activitate, într-o acțiune sau într-o ramură de producție, servind ca exemplu altora. Prima consfătuire pe țară cu studenții fruntași în învățătură trebuie să însemne un punct de cotitură în viața facultăților noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/5. Vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau demultișor. REBREANU, R. I 131. Ca domn sau ostaș, În luptele de moarte mă jur a fi fruntaș. ALECSANDRI, T. II 147. ◊ (Substan­tivat) În orînduirea socialistă scriitorul devine un fruntaș al luptei pentru socialism, pentru comunism. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2875. Poeziile lui [Grigore Alexandrescu] se deosebesc prin mari calități de stil, de cugetare și de simțire, care îl pun între fruntașii poeziei romîne. GHICA, S. 671. 2. (În expr.) Cal fruntaș (și substantivat) = cal înhămat în frunte, cînd sînt mai mulți cai înaintași. Doi surugii... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul coco­țat dinapoia cailor rotași. PAS, L. I 55. adjectivfruntaș