FRIVOLITÁTE s. f. 1. însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (pl.) purtări, fapte ușuratice. (< fr. frivolité) substantiv femininfrivolitate
FRIVOLITÁTE s.f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (la pl.) Purtări, fapte ușuratice, neserioase. [Cf. fr. frivolité]. substantiv femininfrivolitate
*frivolitáte f. (d. frivol; fr. -ité). Caracteru de a fi frivol. Lucru frivol, acțiune frivolă. substantiv femininfrivolitate
frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți substantiv femininfrivolitate
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité. substantiv femininfrivolitate
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. Ea părea că aduce în creții rochiei ei de mătase ceva din frivolitatea și cochetăria balurilor la care fusese. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. 2. (Mai ales la pl.) Lucruri, fapte, purtări ușuratice, neserioase. În loc să-și petreacă viața in frivolități, a preferat să și-o consacre înălțimii cugetării. MACEDONSKI, O. IV 139. substantiv femininfrivolitate
frivolitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | frivolitate | frivolitatea |
plural | frivolități | frivolitățile | |
genitiv-dativ | singular | frivolități | frivolității |
plural | frivolități | frivolităților |