freza definitie

FRÉZĂ² s.f. (Rar) Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI. [< fr. fraise]. substantiv femininfreză

FRÉZĂ³ s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza]. substantiv femininfreză

FRÉZĂ² s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise) substantiv femininfreză

FRÉZĂ³ s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza) substantiv femininfreză

FRÉZĂ¹ s.f. 1. Unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru făcut diverse tăieturi, roți dințate etc., alcătuită din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. Mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul. 3. Frezmașină. [< fr. fraise]. substantiv femininfreză

FRÉZĂ¹ s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise) substantiv femininfreză

fréză (fréze), s. f. – 1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură. substantiv femininfreză

*fréză, V. frizură. substantiv femininfreză

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze substantiv femininfreză

freză f. frizură (= fr. fraise). substantiv femininfreză

FRÉZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care taie și mărunțește pământul. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru scarificarea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise. substantiv femininfreză

FRÉZĂ², freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza² (derivat regresiv). substantiv femininfreză

FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise. substantiv femininfreză

FRÉZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax și avînd o mișcare de rotație; servește la prelucrarea metalelor, lemnului și a altor materiale dure. Parcă se cînta toată ziua aici, parcă fiecare strung sau freză și aparatele de sudură nu huruiau, nu scîrțîiau, nu produceau zgomote să-ți scrijelească urechea, ci aveau fiecare cîntecul lor. CĂLUGĂRU, O. P. 2. Frezmașină. substantiv femininfreză

FRÉZĂ², freze, s. f. (Familiar) Pieptănătură bărbă­tească; frizură. [Mama] ne vrea cu freza aranjată. SAHIA, N. 48. Îmi stricase freza, răvășindu-mi părul cu degetele nervoase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 258. substantiv femininfreză

*frizúră f., pl. ĭ (fr. frisure). Barb. Peptănătură [!]. – Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3). substantiv femininfrizură

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat substantiv femininaoluaînfreză

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție substantiv femininaoluaînbarbă