FRANCHÉȚĂ s.f. v. franchețe. substantiv femininfrancheță
francheță f. sinceritate, lealitate. substantiv femininfrancheță
FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe. substantiv femininfrancheță
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza. substantiv femininfranchețe
FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe. substantiv femininfrancheță
FRANCHÉȚE s. f. (Și în forma francheță) Faptul de a-și spune deschis gîndurile; calitatea de a fi franc2, sinceritate. Te-a supărat francheța mea? C. PETRESCU, C. V. 110. În toate articolele lui se vede curajul și francheța unui om drept. VLAHUȚĂ, O. A. 260. Unii critici au avut francheța de a lăuda în opera mea tot ce le-a părut demn de laudă. ALECSANDRI, T. II 55. -Variantă: franchéță s. f. substantiv femininfranchețe
francheță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | francheță | francheța |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | franchețe | francheței |
plural | — | — |