FOTOMETRÍE s.f. Capitol al opticii care studiază metodele de măsurare a mărimilor caracteristice radiațiilor luminoase. [Gen. -iei. / < fr. photométrie]. substantiv femininfotometrie
FOTOMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază metodele de măsurare a intensității unei surse de lumină. (< fr. photométrie) substantiv femininfotometrie
fotometríe (-me-tri-) s. f., art. fotometría, g.-d. fotometríi, art. fotometríei substantiv femininfotometrie
FOTOMETRÍE s. f. Parte a opticii care se ocupă cu măsurarea mărimilor caracteristice radiațiilor luminoase. – Din fr. photométrie. substantiv femininfotometrie
FOTOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea intensității senzației luminoase, indiferent de culoare. substantiv femininfotometrie
fotometrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fotometrie | fotometria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fotometrii | fotometriei |
plural | — | — |