FOSFORESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă fosforescență, care emite lumină în întuneric. [< fr. phosphorescent]. adjectivfosforescent
FOSFORESCÉNT, -Ă adj. care produce fosforescență. (< fr. phosphorescent) adjectivfosforescent
fosforescént adj. m., pl. fosforescénți; f. fosforescéntă, pl. fosforescénte adjectivfosforescent
fosforescent a. ce lucește la întuneric: licuricii sunt fosforescenți. adjectivfosforescent
FOSFORESCÉNT, -Ă, fosforescenți, -te, adj. Care poate produce fosforescență. – Din fr. phosphorescent. adjectivfosforescent
FOSFORESCÉNT, -Ă, fosforescenți, -te, adj. Care are fosforescență. De foarte de sus, vîrfurile fosforescente ale Hăsmașului par constelații. BOGZA, C. O. 16. Lupii, cu ochii lor fosforescenți, se mișcă-n nestîmpăr. ANGHEL- IOSIF, C. L. 170. ◊ Fig. Un șir de gămălii fosforescente... spunea vag că acolo trebuie să fie Cladova. GALACTION, O. I 185. adjectivfosforescent
*fosforescént.-ă adj. (d. fosfor, după delicŭescent, opaĭescent). Chim. Care lucește la întuneric. adjectivfosforescentă
FOSFORESCÉNȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence]. substantiv femininfosforescență
FOSFORESCÉNȚĂ s. f. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2). (< fr. phosphorescence) substantiv femininfosforescență
*fosforescénță f., pl. e (d. fosforescent). Chim. Proprietatea de a luci pin [!] oxidare, fără căldură sensibilă orĭ combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuricĭu ș. a. substantiv femininfosforescență
fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe substantiv femininfosforescență
fosforescență f. proprietatea unor corpuri de a scăpăra la întuneric. substantiv femininfosforescență
FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină ca urmare a iradierii lor prealabile; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence. substantiv femininfosforescență
FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină cînd absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. Fosforescența ochilor de pisică. ▭ Fosforescențele mării. ANGHEL-IOSIF, C. L. 225. substantiv femininfosforescență
fosforescență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fosforescență | fosforescența |
plural | fosforescențe | fosforescențele | |
genitiv-dativ | singular | fosforescențe | fosforescenței |
plural | fosforescențe | fosforescențelor |