FLOTÍLĂ s.f. 1. Unitate navală militară care acționează pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. Veche denumire a regimentului de aviație. [Cf. fr. flottille, it. flottiglia]. substantiv femininflotilă
FLOTÍLĂ s. f. 1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. veche denumire a regimentului de aviație. (< fr. flottille) substantiv femininflotilă
*flotílă f., pl. e (fr. flotille, d. sp. flotilla, dim. d. flota, flotă; it. flottiglia. Cp. cu cedilă, vanilie, camarilă). Flotă mică. substantiv femininflotilă
flotílă s. f., g.-d. art. flotílei; pl. flotíle substantiv femininflotilă
flotilă f. flotă mică: flotila română. substantiv femininflotilă
FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Înv.; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottille. substantiv femininflotilă
FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare, care acționează de obicei pe fluvii, pe lacuri și uneori în vecinătatea litoralului. N-a făcut armata la flotilă ? DUNĂREANU, CH. 21. 2. (Învechit, determinat prin « de aviație ») Unitate în aviația militară corespunzătoare regimentului din armata de uscat. Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22. substantiv femininflotilă
flotilă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | flotilă | flotila |
plural | flotile | flotilele | |
genitiv-dativ | singular | flotile | flotilei |
plural | flotile | flotilelor |