florin definitie

FLORÍN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin]. substantiv masculinflorin

FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin) substantiv masculinflorin

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s´aŭ bătut întîĭa oară aceste monete [!] de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin. substantiv masculinflorin

florín¹ (monedă modernă) s. m., pl. floríni substantiv masculinflorin

florín² (monedă veche) v. fiorín substantiv masculinflorin

fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO]. substantiv masculinfiorin

FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino. substantiv masculinflorin

FIORÍN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florín (VORNIC, P. 10), (învechit) florínt, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurín s. m. substantiv masculinfiorin

FLORÍN s. m. v. fiorin. substantiv masculinflorin