fleancă definitie
- Vezi aici mai multe sinonimefleancă
- Vezi aici mai multe rimefleancă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufle
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuncă
fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca! substantiv femininfleancă
fleáncă (fam.) s. f. substantiv femininfleancă
fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca. substantiv femininfleancă
FLEÁNCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec. substantiv femininfleancă
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează! substantiv feminintacățicața
!tránca-fleánca (fam.) interj. temporartrancafleanca
tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa ? temporartrancafleanca
tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă]. temporartrancafleanca
treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca. temporartreancafleanca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifleancă
| fleancă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | fleancă | fleanca |
| plural | flenci | flencile | |
| genitiv-dativ | singular | flenci | flencii |
| plural | flenci | flencilor | |