FLAGELANTÍSM s. n. perversiune, constând în obținerea satisfacției sexuale prin autoflagelare; flagelație (2). (< germ. Flagellantismus) substantiv neutruflagelantism
flagelantism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | flagelantism | flagelantismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | flagelantism | flagelantismului |
plural | — | — |