firitisire definitie
- Vezi aici mai multe rimefiritisire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri substantiv femininfiritisire
FIRITISÍRE, firitisiri, s. f. (Fam.) Faptul de a firitisi; felicitare. [Var.: (înv.) hiritisíre s. f.] – V. firitisi. substantiv femininfiritisire
!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă verb tranzitivfiritisi
firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR. verb tranzitivfiritisì
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisí, hiritisí vb. IV] – Din ngr. hiritizó. verb tranzitivfiritisi
FIRITISÍ vb. IV v. hiritisi. verb tranzitivfiritisi
HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisí (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisí (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV. verb tranzitivhiritisi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifiritisire
| firitisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | firitisire | firitisirea |
| plural | firitisiri | firitisirile | |
| genitiv-dativ | singular | firitisiri | firitisirii |
| plural | firitisiri | firitisirilor | |