firicel definitie

firicél n., pl. e. Fir mic, firișor. Filament. substantiv neutru firicel

firicél s. n., pl. firicéle substantiv neutru firicel

FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel. substantiv neutru firicel

FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Firicel de lînă. ♦ (La pl.) Scame. Se vedeau mii de firicele mișcătoare, care toate jucau în imperiul unei raze. EMINESCU, N. 96. 2. v. fir (4). Firicel de cînepă, Să vii, badeo, sîmbătă. HODOȘ, P. P. 50. substantiv neutru firicel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului firicel

firicel   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular firicel firicelul
plural firicele firicelele
genitiv-dativ singular firicel firicelului
plural firicele firicelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z