firicél n., pl. e. Fir mic, firișor. Filament. substantiv neutrufiricel
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel. substantiv neutrufiricel
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Firicel de lînă. ♦ (La pl.) Scame. Se vedeau mii de firicele mișcătoare, care toate jucau în imperiul unei raze. EMINESCU, N. 96. 2. v. fir (4). Firicel de cînepă, Să vii, badeo, sîmbătă. HODOȘ, P. P. 50. substantiv neutrufiricel
firicel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | firicel | firicelul |
plural | firicele | firicelele | |
genitiv-dativ | singular | firicel | firicelului |
plural | firicele | firicelelor |