fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne substantiv femininfetișcană
fetișcană f. fată mare, codană. substantiv femininfetișcană
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. substantiv femininfetișcană
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vîrsta copilăriei și a adolescenței. Două fetișcane adăpau niște vite. DUMITRIU, N. 227. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana ceea mică, de șaptesprezece ani încheiați. REBREANU, R. I 128. Mai încurcă lumea cîteva fetișcane... ce nu s-au prins în horă și li se scurg ochii să fie și ele printre cele mari. DELAVRANCEA, S. 40. Să mai știți iarăși că basmele ce am să vă povestesc sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2. substantiv femininfetișcană
fetișcană | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fetișcană | fetișcana |
plural | fetișcane | fetișcanele | |
genitiv-dativ | singular | fetișcane | fetișcanei |
plural | fetișcane | fetișcanelor |