FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. – Din fermeca + suf. -(ă)tură. substantiv femininfermecătură
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178. substantiv femininfermecătură
fermecătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fermecătură | fermecătura |
plural | fermecături | fermecăturile | |
genitiv-dativ | singular | fermecături | fermecăturii |
plural | fermecături | fermecăturilor |