ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică. substantiv femininferestruĭe
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi substantiv femininferestruie
ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei. substantiv femininferestruie
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie. substantiv femininferestruie
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: « Cine e? ». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstrúie (EMINESCU, O. I 84) s. f. substantiv femininferestruie
ferestruie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ferestruie | ferestruia |
plural | ferestrui | ferestruile | |
genitiv-dativ | singular | ferestrui | ferestruii |
plural | ferestrui | ferestruilor |