FENÓL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phénol, cf. gr. phainein – a străluci]. substantiv masculinfenol
FENÓL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phénol) substantiv masculinfenol
*fenól m., pl. lĭ, în teoria chimică, și în colo [!] n., pl. urĭ, ca gol, golurĭ (d. vgr. phaíno, apar, răsar, luminez). Chim. O substanță scoasă din uleĭurile formate de cărbuniĭ de pămînt și de catranurĭ și numită și acid fenic saŭ carbolic. Fenolu e derivat din benzen și e un dezinfectant de primu ordin; servește și la prepararea unor colorante și medicamente. – Fenolĭ m. pl. Numele generic al unor corpurĭ compuse analoage fenoluluĭ și rezultate din substituirea unuĭa saŭ maĭ multor oxidrilĭ în locu idrogenuluĭ [!] dintr´o idrocarbură cu catena închisă. Decĭ, îs idrațĭ [!] aĭ idrocarburilor ciclice. substantiv masculinfenol
fenól s. m., pl. fenóli substantiv masculinfenol
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. substantiv masculinfenol
FENÓL, (2) fenoli, s. m. 1. Substanță în formă de ace incolore, mirositoare și solubile în apă, alcool, eter etc., obținută prin prelucrarea gudroanelor de cărbuni sau pe cale sintetică și folosită în farmacie și industrie; acid fenic, acid carbonic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați de la hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu oxidrili. substantiv masculinfenol
fenol substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fenol | fenolul |
plural | fenoli | fenolii | |
genitiv-dativ | singular | fenol | fenolului |
plural | fenoli | fenolilor |