felia definitie

felíe (felíi), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii). substantiv femininfelie

felie, felii s. f. 1. (intl.) portofel. 2. sentință de condamnare penală. substantiv femininfelie

felie f. bucată tăiată cam subțire: felie de pâine. [Gr. mod. FELI]. substantiv femininfelie

felíe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucată de pîne [!], offella, bucățică de carne). Bucată supțire [!] de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt. fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și félie. V. halcă și codru. substantiv femininfelie

felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile substantiv femininfelie

FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. substantiv femininfelie

FELÍE, felii, s. f. Bucată (subțire) de obicei cu două fețe paralele tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). Văd că [fetița] începe să închidă ochii, ca și cînd ar fi usturat-o, și-i cade felia de pîine din mînă. PREDA, Î. 18. Am o felie de pepene, Trece prin apă repede (Suvelnița). GOROVEI, C. 362. ◊ (Construit cu verbul « a tăia ») Tăia friptura felii. ◊ Fig. Felii groase de stîncă se îmbucă una cu alta. BOGZA, Ț. 10. substantiv femininfelie

a fi pe felie expr. (intl.) a da lovitura. substantiv femininafipefelie

a fi pe felie cu cineva expr. a fi prieten cu cineva, a se înțelege bine cu cineva. substantiv femininafipefeliecucineva