FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal]. substantiv masculinfeldmareșal
FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall) substantiv masculinfeldmareșal
*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia. substantiv masculinfeldmareșal
feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli substantiv masculinfeldmareșal
feldmareșal m. generalisim, în armata austro-ungară, germană și engleză. substantiv masculinfeldmareșal
FELDMAREȘÁL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: féldmareșal] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal. substantiv masculinfeldmareșal
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad în unele armate conferit pe cîmpul de luptă; persoană deținînd acest grad. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune de doi dintre dînșii la feldmareșalul rusesc. ODOBESCU, S. I 265. substantiv masculinfeldmareșal
feldmareșal | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | feldmareșal | feldmareșalul |
plural | feldmareșali | feldmareșalii | |
genitiv-dativ | singular | feldmareșal | feldmareșalului |
plural | feldmareșali | feldmareșalilor |