1) fecĭorésc, -eáscă adj. De fecĭoară, virginal. Trans. De fecĭor (de flăcăŭ). adjectivfecĭoresc
fecioresc a. 1. de fecioară: sân fecioresc; 2. de fecior: port fecioresc. adjectivfecioresc
FECIORÉSC1, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține fecioarei (1), privitor la fecioară; p. ext. feciorelnic. – Fecioară + suf. -esc. adjectivfecioresc
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. adjectivfecioresc
FECIORÉSC, -EÁSCĂ, feciorești, adj. De fecioară, (rar) de fecior; p. ext. (poetic) feciorelnic. În a sufletului taină, ea iubea. Clar și încet Se ivea fața de demon fecioreștilor ei vise. EMINESCU, O. I 52. Frumoasă fetiță Cu lungă cosiță, Cu sin fecioresc! ALECSANDRI, P. I 66. Nu lua acest aer de blindețe feciorească! NEGRUZZI, S. III 352. adjectivfecioresc
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior. verbfeciori
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Despre flăcăi și fete) A-și petrece tinerețea; (complinit prin « împreună », « laolaltă », « cu ») a-și petrece tinerețea în tovărășia cuiva. verbfeciori
2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ. verbfecĭoresc
fecioresc adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fecioresc | feciorescul | feciorească | fecioreasca |
plural | feciorești | fecioreștii | feciorești | fecioreștile | |
genitiv-dativ | singular | fecioresc | feciorescului | feciorești | fecioreștii |
plural | feciorești | fecioreștilor | feciorești | fecioreștilor |