FATUITÁTE s.f. Îngâmfare, înfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuité, lat. fatuitas – prostie]. substantiv femininfatuitate
FATUITÁTE s. f. îngâmfare, înfumurare. (< fr. fatuité, lat. fatuitas) substantiv femininfatuitate
*fatuitáte f. (lat. fatúitas, -átis, d. fatuus, prost obraznic). Prostie obraznică. substantiv femininfatuitate
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții substantiv femininfatuitate
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. substantiv femininfatuitate
FATUITÁTE s. f. (Franțuzism) Mîndrie arogantă, îngîmfare, înfumurare. [În proiectul satiric « Pustnicul »] Eminescu vrea să picteze fatuitatea societății dominante din jurul anului 1840, care-și petrece viața în baluri fastuoase. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/5. Tinerii scriitori din țară se mărginesc a cutriera lumea rominească... ținînd șezători literare, niște inocente sporturi, – fatuitate juvenilă. CARAGIALE, O. VII 233. – Pronunțat: -tu-i-. substantiv femininfatuitate
fatuitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fatuitate | fatuitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fatuități | fatuității |
plural | — | — |