FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii]. adjectivfaptic
FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii) adjectivfaptic
!fáptic (material ~) adj. m. adjectivfaptic
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. adjectivfaptic
FÁPTIC, -Ă, faptice, adj. n. și f. Care se referă la fapte, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. adjectivfaptic
faptic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | faptic | fapticul | faptică | faptica |
plural | faptici | fapticii | faptice | fapticele | |
genitiv-dativ | singular | faptic | fapticului | faptice | fapticei |
plural | faptici | fapticilor | faptice | fapticelor |