falbala definitie

falbalá (falbalále), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς. substantiv femininfalbala

falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.) substantiv femininfalbala

falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele substantiv femininfalbala

falbalà (farbara) f. garnitură la rochi, compusă din fășii de stofă tivite și adunate în crețuri. [Fr. FALBALA printr´un intermediar rusesc]. substantiv femininfalbalà

FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. substantiv femininfalbala

FALBALÁ, falbalale, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Găteală, podoabă a unei rochii; volan. Soarta pălăriilor, a rochiilor și a falbalalelor de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. Printre rochiile de mătăsării înflorate, printre falbalale... zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 384. substantiv femininfalbala