factură definitie

credit rapid online ifn

FACTÚRĂ1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva]. substantiv femininfactură

FACTÚRĂ2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture]. substantiv femininfactură

credit rapid online ifn

FACTÚRĂ1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura) substantiv femininfactură

FACTÚRĂ2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture) substantiv femininfactură

factúră1 s.f. 1 Fel particular în care este făcut un lucru, aspect specific al unui lucru. 2 Structură, constituție intelectuală, psihică, morală etc. 3 Caracter, aspect exterior al unei opere de artă. ♦ Manieră în care se execută o astfel de operă. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare, muzicale, plastice etc. • pl. -i. / <fr. facture, lat. factūra, -ae, it. fattura, germ. Faktur, Faktura. substantiv femininfactură

factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri substantiv femininfactură

factură2 s.f. (econ.) Act justificativ în care se consemnează caracteristicile privind vânzările și cumpărările de mărfuri, mărfurile lăsate în păstrare sau în custodie, lucrările executate și serviciile prestate. ◊ Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. ♦ Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. • pl. -i. / <fr. facture; cf. fr. facteur. substantiv femininfactură

*factúră f., pl. ĭ (fr. facture, d. facteur, factor, după lat. factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură. substantiv femininfactură

factură f. 1. notă detailată de mărfurile vândute și de prețurile lor; 2. modul cum se execută o operă de artă: muzică de o bună factură. substantiv femininfactură

FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. substantiv femininfactură

FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture. substantiv femininfactură

FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (inte­lectuală, psihică, morală etc.). Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. ♦ Modul în care este executată o operă de artă. [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5. substantiv femininfactură

FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act comercial în care se specifică felul unor mărfuri vîndute sau expediate, cantitatea, prețul lor etc.; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. substantiv femininfactură

FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer]. verb tranzitivfactura

FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) verb tranzitivfactura

facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer. verb tranzitivfactura

facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză verb tranzitivfactura

FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. verb tranzitivfactura

FACTURÁ, facturez, vb. I. T r a n z. A întocmi fac­tura pentru o marfă. verb tranzitivfactura

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifactură

factură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular factu factura
plural facturi facturile
genitiv-dativ singular facturi facturii
plural facturi facturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z