FACTORIZÁ vb. tr. a descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. (< fr. factoriser) verb tranzitivfactoriza
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser. verb tranzitivfactoriza
factoriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)factoriza | factorizare | factorizat | factorizând | singular | plural | ||
factorizând | factorizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | factorizez | (să)factorizez | factorizam | factorizai | factorizasem | |
a II-a (tu) | factorizezi | (să)factorizezi | factorizai | factorizași | factorizaseși | ||
a III-a (el, ea) | factorizează | (să)factorizai | factoriza | factoriză | factorizase | ||
plural | I (noi) | factorizăm | (să)factorizăm | factorizam | factorizarăm | factorizaserăm | |
a II-a (voi) | factorizați | (să)factorizați | factorizați | factorizarăți | factorizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | factorizează | (să)factorizeze | factorizau | factorizară | factorizaseră |