fâșie definitie

fî́șie și fîșíe (est) și fășíe (vest) f. (d. fașă). Bucată de stofă saŭ de hîrtie lungă și supțire [!]: o fîșie de pînză. Fig. Dungă, dîră, fascicul: o fîșie de raze. O fîșie de moșie, o sfoară, o curea de moșie. substantiv feminin fîșie

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile substantiv feminin fâșie

fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă]. substantiv feminin fășie

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie. substantiv feminin fâșie

fășíe, V. fîșie. substantiv feminin fășie

fî́șie și fîșíe (est) și fășíe (vest) f. (d. fașă). Bucată de stofă saŭ de hîrtie lungă și supțire [!]: o fîșie de pînză. Fig. Dungă, dîră, fascicul: o fîșie de raze. O fîșie de moșie, o sfoară, o curea de moșie. substantiv feminin fîșie

FĂȘÍE s. f. v. fâșie. substantiv feminin fășie

FĂȘÍE s. f. v. fîșie. substantiv feminin fășie

FÎȘÍE, fîșii, s. f. 1. Bucată lungă și subțire (de pînză, de piele sau de altă materie), uneori tăiată sau sfîșiată dintr-o bucată mai mare. Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. ◊ Fig. Luminile caselor scunde strecurau prin gea­murile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77. O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220. ♦ (Rar) Filon. Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9. 2. Bucată de pămînt lungă și îngustă, de obicei cultivabilă. Are o fîșie de pămînt pentru grădină. – Variantă: fășíe (SAHIA, N. 40, GÎRLEANU, N. 151, EMINESCU, O. I 132, TEODORESCU, P. P. 241) s. f. substantiv feminin fîșie

fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă]. substantiv feminin fășie

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie. substantiv feminin fâșie

FÎȘÍE, fîșii, s. f. 1. Bucată lungă și subțire (de pînză, de piele sau de altă materie), uneori tăiată sau sfîșiată dintr-o bucată mai mare. Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. ◊ Fig. Luminile caselor scunde strecurau prin gea­murile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77. O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220. ♦ (Rar) Filon. Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9. 2. Bucată de pămînt lungă și îngustă, de obicei cultivabilă. Are o fîșie de pămînt pentru grădină. – Variantă: fășíe (SAHIA, N. 40, GÎRLEANU, N. 151, EMINESCU, O. I 132, TEODORESCU, P. P. 241) s. f. substantiv feminin fîșie

FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi. verb fâșii

FÎȘIÍ vb. IV v. fîșîi. verb fîșii

FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi. verb fâșâi

FÎȘÎÍ, fî́șîi, vb. IV. Intranz. A produce zgo­motul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări in nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăí, fîșií (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV. verb fîșîi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fâșie

fâșie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fâșie fâșia
plural fâșii fâșiile
genitiv-dativ singular fâșii fâșiei
plural fâșii fâșiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z