EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner]. adjectiveșalona
EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner]. verb tranzitiveșalona
EȘALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner) verb tranzitiveșalona
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză verb tranzitiveșalona
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. verb tranzitiveșalona
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed în timp sau în spațiu. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încît operațiile să se efectueze pe rînd și la date succesive, dinainte fixate. ♦ (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane de marș sau de luptă. verb tranzitiveșalona
*eșelonéz v. tr. (fr. échelonner). Arm. Așez trupele pe eșeloane, adică din distanță în distanță. verb tranzitiveșelonez
eșalonat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | eșalonat | eșalonatul | eșalonată | eșalonata |
plural | eșalonați | eșalonații | eșalonate | eșalonatele | |
genitiv-dativ | singular | eșalonat | eșalonatului | eșalonate | eșalonatei |
plural | eșalonați | eșalonaților | eșalonate | eșalonatelor |